De ce suntem perfectionisti daca nu sunem perfecti?
Subiectul acesta poate fi unul controversat. Asa ca voi incepe prin a ma da pe mine ca exemplu.
Sunt o perfectionista iar asta pe termen lung oboseste. Atunci cand esti perfectionist nu reusesti sa te bucuri de viata pentru ca vrei ca fiecare lucru pe care il faci sa fie la superlativ. Atunci cand esti perfectionist nu dai randament pentru ca devii incordat, stresat si irascibil in incercarea de a face lucrurile perfect. Cand esti perfectionist nu reusesti sa fii relaxat in orice ai avea de facut. Cand esti perfectionist esti obosit.
Un perfectionist nu va avea timp sa se bucure alaturi de oamenii dragi, si nu va reusi sa observe frumusetile vietii care ii sunt ,,puse pe tava”. Perfectionismul ne inhiba, ne sufoca si ne ,,alearga” prin viata fara a avea timp sa o gustam.
Poate o persoana obosita, irascibilla, incordata sau stresata sa fie buna in ceea ce face? Nu poate. Si stiu ce spun. Niciodata nu vom ajunge la perfectiune, fie ca vorbim despre relatiile cu cei din jur, comportament, aspect fizic, sau profesie. Asa ca relax. E suficient ca Dumnezeu ne-a facut unici. Si asta e mai important decat a fi perfect.
Ce e de facut? Eu voi incerca sa ma relaxez si sa fac lucrurile din placere, nu pentru ca vreau sa iasa perfect. Si sunt sigura ca vor iesi mult mai bine.
De exemplu, de ceva timp imi propun sa scriu. Dar am evitat sa o fac spunandu-mi ca mai sunt alte zeci de mii de oameni care scriu mult mai bine decat mine. Dar ma consoleaza gandul ca nici ei nu sunt perfecti. Asa ca eu de ce nu as face asta? Zilnic imi trec prin minte zeci de intrebari, raspunsuri si dileme despre care as vrea sa scriu. Am evitat pentru ca sunt perfectionista si culmea, nu sunt perfecta.
Vad in fiecare zi oameni imperfecti si imi sunt atat de dragi. Eu de ce sa ma chinui sa ating ceva ce nimeni niciodata nu a atins, ceva de care nu am nevoie, ceva care ma tine pe loc.
Nu pot spune ca de azi m-am vindecat de ,,perfectionism” dar pot spune ca ma lupt cu asta. De azi, voi incerca sa-mi dau jos perdeaua perfectionismului de pe ochi pentru a vedea cu adevarat frumusetea vietii.
Deci: de ce suntem perfectionisti daca nu suntem perfecti? Merita efortul?
