Ai auzit vreodata spunand pe cineva ca se roaga zilnic, desi nu are probleme? Mie nu mi-a fost dat sa cunosc o astfel de persoana, inca. Ba mai mult, tot mai putini oameni obisnuiesc sa faca asta. In general omul apeleaza la Dumnezu abia atunci cand solutiile omenesti se epuizeaza, pentru diferitele probleme de pe pamantul acesta. Apeleaza la Dumnezeu cand disperarea a pus stapanire peste viata lui.
Daca ar fi sa nu mai gandim pamanteste macar pentru zece secunde, cu siguranta ne-am da seama ca defapt, viata ar fi atat de simpla si usor de gestionat, daca zilnic am ,,vorbi” cu Dumnezeu. Nu trebuie sa stai pe genunchi toata ziua, ci pur si simplu sa fii conectat cu El. Sa-i spui cum te-ai simtit la munca, sa-i spui daca esti multumit sau nu de cum a decurs ziua respectiva. Sa-l intrebi cum sa actionezi in anumite situatii de criza, si sa-i multumesti pentru ca respiri, sa-i multumesti ca nu esti nevoit sa fugi din calea razboaielor, sa-i multumesti pentru copiii care te asteapta acasa, sa-i multumesti pentru TOT.
Problemele s-ar imputina, de orice natura ar fi ele. Nu ar fi mult mai simplu sa-i povestesti lui Dumnezeu conflictele dintre tine si partenerul de viata? De ce sa-i spui vecinului? Oricum a doua zi, afla tot cartierul.
A te ruga nu este o banalitate, ci o necesitate. Dumnezeu nu da cu parul, daca nu te rogi. Dar nici nu intervine, daca nu ii spui ca ai nevoie de El. Incepand de azi, experimenteaza acest lucru. In scurt timp, vei sesiza cum rugaciunea restaureaza functionarea armonioasa a sufletului si a trupului. Formula este simpla: ROAGA-TE, VIZUALIZEAZA, ACTUALIZEAZA (CONCRETIZEAZA).
De exemplu….
O femeie a descoperit ca sotul ei se indeparta de ea. Casnicia lor fusese una fericita, insa sotia a devenit preocupata de activitatile sociale, iar sotul s-a lasat absorbit de munca. Fara ca vreunul dintre ei sa-si dea seama, apropierea de odinioara s-a pierdut.
Intr-o zi, ea a descoperit ca sotul ei era interesat de alta femeie. Si-a pierdut calmul si a devenit isterica. Si-a consultat preotul, care a intors abil discutia spre ei. Ea a recunoscut ca isi pierduse interesul fata de treburile gospodariei si ca devenise, totodata, preocupata de sine, cicalitoare, cu limba ascutita.
Dupa care a marturisit ca nu se simtise niciodata egala sotului ei. Suferea de un profund sentiment de inferioritate in raport cu el, simtindu-se incapabila sa isi mentina egalitatea sociala si intelectuala. Prin urmare, s-a retras intr-o atitudine antagonista, care s-a manifestat prin irascibilitate si spirit critic.
Preotul a vazut ca femeia dispune de mai mult talent, farmec si de mai multe abilitati decat dezvaluia ea. El i-a sugerat sa isi creeze o imagine de sine in care era capabila si atractiva. A afirmat, in mod bizar, ca ,,Dumnezeu are un salon de frumusete” si ca tehnicile de credinta ar putea pune stralucire pe chipul unei persoane, dar si farmec si relaxare in comportament.
A invatat-o cum sa se roage si cum sa ,,vizualizeze” la nivel spiritual. A sfatuit-o, tododata, sa pastreze o imagine mentala de restaurare a relatiei de altadata, sa vizualizeze bunatatea sotului ei, si sa isi imagineze o armonie restaurata intre ei. Ea trebuia sa mentina aceasta imagine cu credinta. In acest fel, preotul a pregatit-o pentru o victorie personala foarte interesanta.
Cam in aceeasi perioada, sotul ei a informat-o ca dorea sa divorteze. Ea isi dobandise autocontrolul suficient de mult pentru a primi calma acesta veste. A raspuns simplu ca era dispusa sa ii acorde divortul daca el si-l dorea, insa a sugerat o amanare a 90 de zile, pe motiv ca astfel divortul va fi definitiv. ,,Daca la sfarsitul celor 90 de zile inca simti ca vrei sa divortezi, eu nu ma voi opune”. A spus acest lucru in mod calm. El i-a aruncat o privire surprinsa, intrucat se astepta la o izbucnire de furie.
Noapte de noapte, el pleca in oras, iar ea ramanea acasa, insa si-l imagina stand alaturi, asezat pe scaun. El nu se afla insa pe scaun, dar ea si-a zugravit mental imaginea lui, asezat comod si citind ca altadata. Si l-a imaginat plimbandu-se prin casa, varuind si reparand lucruri, la fel cum facuse in trecut. Si l-a imaginat chiar uscand vasele asa cum facuse la inceputul casniciei lor. Si-a imaginat cum jucau golf impreuna si cum plecau in excursii montane, asa cum obisnuisera odinioara.
Ea a mentinut aceasta imagine cu credinta nezdruncinata, iar intr-o noapte el chiar s-a asezat pe scaunul sau. Sotia a privit de doua ori pentru a se asigura ca imaginea este reala si nu doar in mintea ei, insa poate o vizualizare mentala chiar este o realitate, pentru ca sotul ei chiar era acolo, pe scaun. Uneori era plecat, insa in tot mai multe nopti el a inceput sa se aseze pe acel scaun. Dupa care a inceput sa ii citeasca, la fel ca in trecut. Apoi, intr-o dupa-amiaza de sambata, el a intrebat:,, Vrei sa jucam golf ?”
Zilele s-au scurs placut pana cand ea si-a dat seama ca sosise cea de-a nuazecea zi, astfel incat, in acea seara, i-a spus incet: ,,Bill, asta este cea de-a nuazecea zi .”
,,Ce vrei sa spui, a intrebat el nedumerit, cu cea de-a nuazacea zi?”
,,Cum, nu-ti amintesti? Am stabilit de comun acord sa asteptam nouazeci de zile pana hotaram problema divortului, iar aceasta e cea de-a nouazecea.”
El s-a uitat la ea pentru o clipa, dupa care s-a ascuns in spatele ziarului, a intors pagina si a spus: ,,Fii serioasa. Nu m-as putea descurca fara tine. De unde ti-a venit ideea ca eu as fi in stare sa te parasesc vreodata? ” (Norman Vincent Peale)
Formula s-a dovedit a fi un mecanism puternic. Ea s-a rugat, a vizualizat, iar rezultatul dorit s-a actualizat. Puterea rugaciunii a rezolvat problemele amandurora.
