Îmi plac poveștile! Dar nu orice povești, ci doar cele cu final fericit. Încă de când am început emisiunea Spune-mi CUM! am auzit zeci de astfel de povești. Am plâns, am râs și am simțit împreună cu cei care și-au deschis sufletul în fața unei lumi întregi, în ciuda faptului că nu a fost mereu ușor.

Însă povestea Angelicăi este poate una dintre cele mai emoționante pe care am auzit-o. Este povestea care îmi confirmă că miracolele există. Și că Dumnezeu are un plan pentru fiecare. Chiar și pentru cei care nu îl cunosc.

Femeia sechestrată trei ani într-un canal

S-a născut într-o familie simplă, într-un orășel din Hunedoara. Nu își amintește nimic de tatăl ei, pentru că acesta a părăsit-o pe când avea doar trei ani. Și nu doar pe ea, ci și pe cei patru frați ai ei. Despre mama ei spune însă că ”nu a avut călăuzirea lui Dumnezeu”. Imediat după ce a fost părăsită de soț, mama Angelicăi a decis să o ducă pe aceasta la bunica ei unde a crescut până la 7 ani.

A avut de suportat ceea ce niciun copil nu ar trebui să suporte

Dacă până atunci viața ei nu era tocmai una bună, de când a ajuns la bunică, totul a devenit și mai greu. Angelica o descrie pe aceasta ca fiind o femeie ”înapoiată, agresivă și rea”.

”Eu am primit foarte multă bătaie de la bunica mea, nu aveam voie să plec de lângă ea. Avea un pat din scândură și avea o pilotă din aia, cum era odată, din lână, și eu trebuia să stau tot timpul la picioarele ei. Dacă uneori mă riscam și când vedeam că adormea fugeam și eu la joacă, atunci când se trezea venea cu o joardă, avea o joardă care se arcuia și nu se rupea și cu aia mă bătea tot timpul. Spunea că eu sunt fată și că eu nu am voie să mă joc, doar băieții se joacă. Că fetele trebuie să stea în casă, să facă curat, asta era mentalitatea ei”.

Era bătută tot timpul. Indiferent dacă exista un motiv întemeiat sau nu.

”Dacă se întâmpla, când puneam masa, să scap câte o farfurie de mâncare, pur și simplu mi se întâmpla să mă împiedic și să scap farfuria cu mâncare, mă pedepsea. Nu îmi dădea să mănânc toată ziua. Asta era o pedeapsă pe care cam tot timpul o punea în aplicare. Nu doar la mine, dar la mine cel mai des. Sau uneori îmi dădea să mănânc și nu puteam să mănânc. Și efectiv mă obliga până mi se făcea rău”.

A sperat că a scăpat de rău, însă viaţa ei s-a înrăutăţit

Nu a simțit niciodată iubirea. Nici din partea mamei, nici din partea bunicii. Și nici din partea celor de la orfelinat unde a ajuns când bunica ei s-a îmbolnăvit, câțiva ani mai târziu. Acolo era bătută la fel de des și umilită în ultimul hal.

”Ei stăteau toți la țigară și dacă veneau și vedeau că nu am știut să facem un exercițiu ne băteau, ne dezbrăcau. Așa ne pedepseau și ne puneau în genunchi, cu mâinile sus, în fața celorlalți copii. Eram foarte umiliți”.

A rămas acolo până la 16 ani, când mama ei a venit și a luat-o acasă, alături de frații mai mici, speriată fiind de o nouă lege care spunea că părinții care nu își vizitează copiii în orfelinat sunt decăzuți din drepturile părintești.

A ajuns să îşi urască mama

Acolo, bătăile au luat-o de la capăt.

”Mă plesnea din orice, mă jignea din orice, mă insulta, mă umilea în fața fraților mei. O dată m-a dat cu capul de pereți de mi-a venit sângele pe nas. Așa făcea mereu, mă bătea mereu și eu nu reușeam să înțeleg de ce nu pot să am o discuție normală cu ea. O uram!”.

Mătușa ei a fost cea care a ajutat atât cât a putut. I-a dat bani de tren și i-a spus să meargă înapoi la orfelinat și să facă tot posibilul să facă o școală.

”Mi-a spus du-te, că asta te omoară!”

Nimic nu o pregătise pentru ceea ce urma

Așa că a luat primul tren spre București și a plecat, în speranța că îi va fi mai bine. Însă lucrurile au mers tot mai prost. A ajuns pe străzile Capitalei bătută, abuzată, flămândă, fără nicio speranță. Și totul a început atunci când a cunoscut un bărbat.

”Dormeam într-o scară de bloc. Locatarii mă lăsaseră să dorm acolo. Mergeam din când în când la o biserică ortodoxă și stăteam acolo unde primeam mâncare. Acolo m-am împrietenit cu o fată despre care nu știam că se droghează, însă ea se droga cu aurolac, trăgea din pungă. Am adus-o acolo, să doarmă cu mine. Dar într-o seară ea a venit și a adus o întreagă șatră de oameni, între care era și el”.

Așa a început totul. Bărbatul a dus-o pe Angelica într-un canal unde a băgat-o cu forța.

”Mi-a spus să intru acolo! Și eu nu voiam pentru că nu intrasem în viața mea într-un canal. Și am spus că nu vreau să intru. Dar el m-a obligat. M-a împins și eu am căzut direct în canal. Atunci când am căzut m-am lovit la cap de scara de fier”.

Era violată şi abuzată zilnic

Așa au început abuzurile. Ceea ce trăise până în acel moment simțea că era o nimica toată. O bătea, o viola și o abuza în fiecare clipă.

Era doar un copil. Avea 16 ani când a început să cerșească, obligată de el, alături de cele două fetițe care au apărut în urma violurilor. Însă le iubea ca pe ochii din cap. Îndura bătăile, îndura foamea, îndura durerea, însă avea o singură teamă: că fetițele îi vor fi furate. Era o practică des întâlnită în canalul în care trăia. Așa că le lega de ea cu un fular în timp ce încerca să doarmă.

Timpul a trecut, fetițele au crescut, iar tânără noastră devenită femeie ajunsese la capătul puterilor. Își dorea din tot sufletul să fugă. A crezut chiar că va scăpa într-o zi în care o persoană s-a oferit să o ajute. Scăparea era departe însă. Când bărbatul care o teroriza a aflat că ea a spus că el o agresează, a bătut-o atât de tare încât două săptămâni nu a fost în stare să iasă din canal. Îi era greu chiar și să o țină pe fetița mică în brațe.

Multă vreme după această întâmplare nu a mai avut curaj să vorbească. Până într-o zi când o fată creștină i-a promis că o va ajuta. A învățat-o să se roage și i-a vorbit despre Dumnezeu. Iar Angelica a prins speranță în ciuda situației critice în care se afla. Starea ei era atât de gravă încât era hotărâtă să își pună capăt zilelor alături de cele două fetițe. Însă Dumnezeu avea un alt plan pentru ele.

”Mi s-a părut că este un vis. În noaptea de Revelion am avut un vis. Mi-am pus o dorință la 12:00 noaptea, m-am rugat așa cum m-a învățat fata aceea. Spre dimineață am avut un vis cu o cameră albă, micuță, un pat, o masă, un dulăpior și erau razele soarelui în acea cameră. A doua zi, când am ajuns acolo, mi-a deschis cineva ușa și mi-a spus că aceasta este camera mea. Era o cameră micuță, foarte curată, cu pereții albi. Avea o fereastră și o perdea iar pe geamul acela veneau niște raze de soare. A fost exact ca în vis”.

A încercat să își refacă viața alături de un bărbat creștin. Însă a avut o mare surpriză

I-a fost extrem de greu să revină la o viață normală. O speria bunătatea oamenilor și trăia tot timpul cu gândul că ceva rău va veni din partea acestora.

Însă ușor, ușor, și-a dat seama că trebuie să lupte pentru copiii ei și pentru a se ridica. Și a reușit, bineînțeles, alături de Dumnezeu.

”L-am cunoscut pe Dumnezeu în realitate. A avea o relație cu Dumnezeu nu înseamnă să îți închizi viață. A avea o relație cu Dumnezeu înseamnă să ai pace, să fii liber. Dumnezeu te restaurează, te vindecă, te ridică”.

Asta spune acum, când a ajuns o mamă model atât pentru fetele ei cât și pentru băieții care au apărut atunci când a încercat să își refacă viața alături de un bărbat creștin. Din păcate, nici această relație nu a avut un final fericit. Ajunsese din nou să fie abuzată atât fizic cât și emoțional dar de data aceasta era mai puternică, mai matură și a știut exact cum să reacționeze. Iar când a văzut că lucrurile nu merg spre bine, a pus punct. La timp, am putea spune.

”Astăzi mă simt completă, sunt fericită și nu îmi lipsește nimic”.

Cuvintele mele sunt mult prea neînsemnate pentru a va transmite toate emotiile Angelicăi. Cu siguranță auzind povestea din gura ei vă veti simti binecuvântați si veți realiza cât de frumoasă este viața, în ciuda greutăților de zi cu zi.

click aici daca vrei să urmărești și alte povești de la Spune-mi CUM!

Recomandă acest articol

Published On: May 25, 2022|Categories: Spune-mi CUM|8.7 min read|By |Views: 2849|