Recent am cunoscut-o pe Mihaela. Are 32 de ani iar viața ei a fost o luptă continuă. O luptă cu o afecțiune care te distruge psihic, care îți răpește fericirea și tot ce este plăcut în viață.
Acum, după mulți ani de terapii, vrea ca povestea să îi fie cunoscută de cât mai mulți oameni, în special de cei care au nevoie de ajutor. Acesta este și motivul pentru care am invitat-o în emisiunea Spune-mi CUM! , pentru că scopul nostru este unul comun: să demonstrăm că, în ciuda tuturor greutăților, există o luminiță la capătul tunelului.
Dar haideți să o luăm cu începutul. S-a născut în Târgu Ocna, județul Bacău. Părinții ei erau destul de restrictivi. Avea oră fixă la care trebuia să fie în casă, iar prieteni nu prea avea tocmai din această cauză.
”Nu eram auzită, nu eram ascultată, nu mi se ascultau dorințele de a petrece cât mai mult timp cu copiii de la bloc. Și lucrurile astea m-au transformat în a alege să plec de acasă, să mă aventurez în București, la facultate, agățându-mă în tot felul de prietenii. Să acopăr niște goluri pe care le-am avut în copilărie”, povestește Mihaela.
Astfel, a ajuns să se apropie de tot felul de oameni doar din dorința de a se simți acceptată. Și nu își dădea seama că acest lucru nu era în beneficiul ei.
La 18 ani a intrat într-o relație în care a rămas timp de opt ani și jumătate și pe care o considera, la vremea aceea, normală. A plecat alături de iubitul ei din țară și i-au luat nu mai puțin de 2 ani ca să își dea seama cât era de nefericită. Însă nici măcar când a realizat acest lucru nu a putut pune punct relației.
Încă de mică avea tot felul de frici. Îi era frică de întuneric, îi era frică să rămână singură acasă. Iar aceste temeri au luat un puternic avânt într-o noapte, când mama ei a plecat.
”Am ajuns la ușa balconului urlând că eram singură, mama plecase și a venit vecina de dedesubt, m-a luat acasă la ea unde a avut grijă de mine până a venit tata de la serviciu. O simplă noapte m-a traumatizat pentru foarte mulți ani”.
Părinții ei aleseseră să divorțeze, așa că mama a decis să plece într-o noapte când tatăl Mihaelei lucra în tura de noapte. Toate aceste lucruri au condus-o către o ”anxietate teribilă”. Acum, după ani de terapie, poate descrie această afecțiune ca pe ”frica de a pierde frumosul”.
”Anxietatea este teribilă în sensul că aveam atacuri de panică la metrou, la birou, la serviciu, unde era un mediu sigur, noaptea în somn… Am ajuns să nu mai dorm de teamă că făceam atacuri de panică în timpul somnului, îmi bătea inima foarte tare și aveam senzația că o să fac atac de cord și o să mor.”
Nu vorbea cu nimeni despre ceea ce i se întâmpla. În primul rând pentru că nu știa despre ce este vorba. Suna la ambulanță când simțea că i se face rău, însă și echipajele medicale o mustrau oarecum pentru că apela la numărul de urgențe ”doar pentru atât”.
Se gândea tot timpul că va muri și că nu îi va mai vedea pe cei dragi. Nu știa că era doar un atac de panică și nimeni nu îi spunea lucrul acesta.
”Corpul nostru ne spune când ceva este în neregulă cu noi. Doar că noi nu știm să îl ascultăm, nu știm să comunicăm cu el. Motiv pentru care ne afundăm în pastile, în droguri, în țigări, energizante, pentru a primi puțin energie bună”.
Primul atac de panică l-a avut într-o noapte de noiembrie când era singură acasă. Se uita la televizor și se simțea extrem de agitată. A simțit cum inima începe să îi bată din ce în ce mai tare, motiv pentru care s-a alarmat. A sperat că este doar o stare trecătoare. Însă după trei ore nu a mai suportat și a sunat la ambulanță.
Nu mergea niciodată cu avionul, de frică, pofta de mâncare îi dispăruse complet, nu avea deloc încredere în ea. Până când, din disperare, a ajuns să ia tratament. Lua cinci pastile pe zi. Timp de trei luni toate stările s-au diminuat. În sfârșit, după mult timp, se simțea mai bine. Însă fericirea nu a durat mult. La doar câteva luni, o dată cu venirea toamnei, stările au revenit mult mai grav.
Mai mult decât atât, Mihaela s-a schimbat și fizic. A acumulat câteva kilograme în plus pentru care se simțea extrem de vinovată.
Așa că a ajuns la terapie de grup. Acesta a fost punctul în care viața ei s-a schimbat. În bine de data aceasta. S-a despărțit de iubitul ei alături de care spune, cu bucurie acum, că a avut o relație toxică. Pentru că astfel realizează și se bucură mai mult de ceea ce îi oferă actuala relație.
Mai mult decât atât s-a mutat în țară și a început un job nou. La momentul acela locuia în Anglia și avea o muncă pe care o iubea. Cu toate acestea a avut puterea să renunțe la tot și să o ia de la început. Și totul s-a întâmplat foarte repede. A pus punct relației, și-a dat demisia, și-a luat bilet de avion și a plecat spre casă.
În acest moment, Mihaela este recunoscătoare pentru anxietatea prin care a trecut pentru că altfel nu ar mai fi fost omul care este astăzi.
”Multe persoane îmi scriu și îmi cer sfaturi cum să facă să nu mai simtă anxietatea. Nu funcționează să te ajut acum și peste cinci minute să fii fericit. Durează luni, ani de muncă cu tine. Dar oamenilor le este frică de muncă, nu le mai place munca. Așa că vor totul rapid și apelează la pastile”.
Mihaela susține că mult mai importantă decât medicamentația este terapia. Mai mult decât atât, contează extrem de mult psihologul. Contează ca cei doi să fie pe aceeași lungime de undă.
Astăzi, Mihaela a devenit coach și terapeut ThetaHealing. A publicat o carte, are planuri mari, și spune că a devenit prietenă cu anxietatea. Urmează să organizeze un eveniment în care dorește să îi conștientizeze pe oameni că viața este frumoasă ”atâta timp cât ieși din mintea ta”. Postează videouri motivaționale pe YouTube, pe TikTok și își dorește să țină cursuri gratuite pentru cei care nu și le permit.
În ciuda faptului că anxietatea își mai face simțită prezența din când în când în viața ei, atacurile de panică nu o mai sperie. Știe să le gestioneze și trece râzând peste ele.
”Important este să știi să acționezi și să nu reacționezi. Este extrem de important să îți păstrezi calmul”.
Dacă vă confruntați cu anxietate sau dacă pur și simplu simțiți că viața dumneavoastră nu are nici un rost, vă invit să o ascultați pe Mihaela. Modul în care a trecut prin cea mai grea perioadă a vieții ei și sfaturile pe care le dă plină de optimism vă vor fi cu siguranță de ajutor.
click aici daca vrei să urmărești și alte povești de la Spune-mi CUM!
Este faimoasă, însă nimeni nu știe că viața ei poate fi un scenariu de film…
Trăim într-o societate unde suntem judecați, în cele mai multe cazuri, după aspectul fizic. Acesta…
Ionuț Iulian Ungureanu este un prieten mai vechi al nostru. Spun al nostru pentru că…
Îmi plac poveștile! Dar nu orice povești, ci doar cele cu final fericit. Încă de…
De ce suntem perfectionisti daca nu sunem perfecti? Subiectul acesta poate fi unul controversat. Asa ca…